Reţeaua Natura 2000 înfiinţată de Uniunea Europeană este o reţea ecologică europeană coerentă de zone naturale protejate, care are ca scop conservarea ecosistemelor naturale şi a biodiversităţii pe teritoriul Uniunii Europene, prin protejarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar.
Reţeaua ecologică Natura 2000 este alcătuită din Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas) pentru protecţia păsărilor sălbatice incluse în Directiva Păsări 79/409/CEE din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice şi din Situri de Importanţă Comunitară (SCI – Sites of Community Interest) pentru protecţia unor specii de floră şi faună, dar şi habitatelor sălbatice incluse în Directiva Habitate 92/43/CEE din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice. Siturile de importanţă comunitară după acceptarea Uniunii Europene, se vor transforma în Arii Speciale de Conservare (SAC – Special Areas of Conservation).
Scopul general al Directivei Păsări este ocrotirea tuturor speciilor de păsări care trăiesc în mod natural pe teritoriul statelor membre.
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări enumerate în anexa nr.1 a Directivei Păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice.
Scopul prioritar al Directivei Habitate este conservarea tuturor habitatelor şi speciilor sălbatice (cu excepţia păsărilor).
Directiva prevede înfiinţarea reţelei ecologice europene Natura 2000, care cuprinde şi ariile de protecţie specială avifaunistică selectate pe baza Directivei Păsări.
Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 1 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 2 a Directivei Habitate si care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei Natura 2000 sau contribuie semnificativ la menşţnerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Habitatele şi speciile ale căror conservare poate fi asigurată doar prin măsuri imediate, sunt de interes prioritar şi beneficiază de prioritate în uniune.
Română
